Pagini

vineri, 31 iulie 2009

O listă de termeni religioşi şi nereligioşi

Dumnezeu ---------------------------------------- celule stem
preot---------------------------------------------- Charles Darwin
minune dumnezeiască ----------------------------- fizică cuantică
cădelniţă ------------------------------------------ centrală atomoelectrică
biserică ------------------------------------------- Large Hadron Collider
slujbă religioasă----------------------------------- teoria relativităţii
Aleluia -------------------------------------------- E = mc^2
Biblie --------------------------------------------- Declaraţia drepturilor omului
liturghie ------------------------------------------ gândire critică
tămâie-------------------------------------------- vaccinuri
icoană -------------------------------------------- satelit
mântuire----------------------------------------- internet
chivot--------------------------------------------- acumulator
diavol -------------------------------------------- psihologie cognitivă
colivă--------------------------------------------- îngrăşăminte chimice
post----------------------------------------------- transplant de inimă
erezie--------------------------------------------- statistică matematică
împărtăşanie-------------------------------------- RMN
Sfântul Duh--------------------------------------- misiune spaţială
euharistie ---------------------------------------- acid dezoxiribonucleic
aghiasmă----------------------------------------- electroliză
anafură ------------------------------------------ microprocesor
pomană-------------------------------------------progres
hirotonisire-------------------------------------- Premiul Nobel
rugăciune---------------------------------------- datare radiometrica
rai------------------------------------------------electricitate
iad -----------------------------------------------radioactivitate
botez -------------------------------------------- antibiotic
îngeri -------------------------------------------- sistemul periodic al elementelor
moaşte------------------------------------------- grupe sanguine
sinod -------------------------------------------- Amnesty International
apostol------------------------------------------- cercetător
cristelniţă---------------------------------------- avion cu reacţie
cruce---------------------------------------------laser
ectenie-------------------------------------------microscop electronic
Iisus Hristos------------------------------------- Albert Einstein
înviere-------------------------------------------genetică
duhovnic---------------------------------------- neurologie
credinţă----------------------------------------- ştiinţă
bullshit------------------------------------------ adevăr

luni, 27 iulie 2009

Sunt popă deci parazitez, partea a III -a

Ca orice sistem economic care se respecta, biserica îţi goleşte buzunarele şi după ce-ai murit. Nu ţie direct, ci urmaşilor urmaşilor tăi, în vecii vecilor Amin.
Cam cum ar trebui să fii din punct de vedere moral, ca să profiţi de pe urma morţii unui individ?
La această întrebare numai preoţii, firmele de pompe funebre, şacalii, hienele, si bacteriile de putrefacţie ne pot răspunde. Până una alta, şacalii, hienele şi bacteriile fac o treabă cât se poate de utilă, menţinînd sănătatea ecosistemului, în timp ce preoţii degradează cu ardoare sănătatea psihică a societăţii. Ei spun, nici mai mult, nici mai puţin, că atunci când eşti decedat, trupul, de putrezit putrezeşte, aşa cum specia umană a avut ocazia să constate dintotdeuna, dar că mai există ceva ce se numeşte suflet, pe care specia umană nu a avut niciodată ocazia să-l constate, şi că făcând tot felul de incantaţii deasupra gropii în care stă cadavrul decedatului, se obţin efecte asupra ipoteticului suflet. Normal că trebuie să plăteşti pentru acele incantaţii, doar nu crezi că sunt gratis.
Mă gândesc să-mi deschid şi eu o afacere. O să fie greu, dar poate o să reuşesc. O să bat în fiecare uşă şi o să le spun clienţilor:

"Stimate domn / doamnă, dumneavoastră aveţi în cap ceva inodor, insipid, invizibil şi intangibil numit Vasilică. Problema cu Vasilică este următoarea: După ce o să muriţi, Dvs. vă duceţi la cimitir, dar Vasilică se duce la tatăl absolut al Vasilicilor numit Vasilescu, şi, acolo există două posibilităţi, ori Vasilescu îl lasă pe Vasilică sa-l venereze non stop, ori Vasilescu e nervos şi îl va tortura pe Vasilică pentru vecie. Întamplarea face că Vasilescu e o veche cunoştinţă de-a mea, aşa că eu, contra unei sume modice pot vorbi cu Vasilescu, şi pot pune o vorbă bună pentru Vasilică, în aşa fel încât să nu fie torturat pentru vecie. Eu sunt o cunoştinţă atât de veche a lui Vasilescu, şi atât de bine ne înţelegem încât nici măcar nu trebuie să spun ceva inteligibil ca el să înţeleagă ideea. Ceea ce trebuie să spun atunci cand veţi deceda, stimate client, este ceva de genul: robul lui Dumnezeu, Hristos, mântuieşte, Aleluia, bla bla, bla, Aleluia, Aleluia, Amin, Abracadabra, şi garantat că Vasilică va avea asigurat un loc călduţ lângă Vasilescu.
Partea bună a acestei afaceri, stimate client, este că în eventualitatea în care tot ceea ce spun eu acum este un mare bullshit, nu are ce rău să vi se întâmple."

Sper ca afacerea să meargă, nu de alta, dar constat că alţii se descurcă cu afaceri de acest gen destul de bine. Oricum strategia de mai sus se poate aplica doar în cazul indivizilor tremurînzi de frică de moarte. Ceea ce este speculat mult mai bine de către şamanii sau şarlatanii specializaţi ai secolului XXI, este, însă durerea provocată de pierderea persoanelor apropiate. În cazul ăsta linia de producţie merge mult mai bine. Se pare că, din păcate, faptul ca suntem animale extrem de sociale are un revers al medaliei destul de dur. Odata cu ataşamentul faţă de familie sau prieteni vine şi frustrarea imensă emanată în momentul în care acele conexiuni neuronale nu-şi mai gasesc stimulul. Soluţia? Să ne minţim pe noi înşine! Dacă noi nu reuşim să ne minţim, nu-i nici o problemă, ne mint popii, şi pentru ca minciuna sfruntată să fie cât mai plauzibilă, ei oficiază tot felul de ritualuri în care toţi se comportă ca şi cum mortul n-ar fi mort, oferind un tablou demn doar de spitalul de nebuni. În loc ca persoanele dezechilibrate emoţional de pierderea suferită să fie ajutate, eventual într-un mod profesionist să depăşească criza, aceasta este prelungită agonizant cu priveghiuri, pomeniri şi pomeni, noi ocazii pentru reiterarea suferinţei, pentru umflarea buzunarelor popeşti şi pentru negarea realităţii.

Oare cât de greu este să accepţi faptul că nu ai existat timp de 13,73 miliarde de ani şi că probabil nu vei exista o perioadă la fel de mare de timp, tu şi cu toţi colegii tăi de specie, că este stupid să te consumi pentru nonexistenţă, şi că ceea ce trebuie să apreciezi este existenţa, şi ceea ce ai putut face în timpul ei, tu sau colegii tăi de specie?
Oare cât de greu este să vizionezi o piesă de teatru macabru înscenată de către promotorii superstiţiilor epocii primitive, să te comporţi în secolul XXI exact la fel cum făceau egiptenii acum 5 000 de ani, şi să pretinzi că asta te face să te simţi bine, când este un lucru care defăimeză conceptul de ridicol?
Cum să te uiţi impasibil la manifestările unor idei depăşite de timp şi de propria lor iraţionalitate şi să accepţi în continuare aceste manifestări? Nu este normal să te revolţi?



marți, 21 iulie 2009

Sunt popă, deci parazitez, partea a II -a

Cum poţi să te descurci în viaţă fără să ştii mecanică cuantică şi programare? E foarte simplu, ca să fii păstor trebuie să ai nişte oi la dispoziţie. Oile sunt cunoscute cel mai bine prin vestitul lor instinct de turmă, şi prin faptul că se lasă mulse fără să aibă ceva de obiectat. Din cele mai vechi timpuri , mulsul oilor este considerat o indeletnicire foarte productivă, iar bunul obţinut, poate fi stocat pentru perioade mai îndelungate sub formă de brânză, sau sub forma caşului, pe limba engleză cash. Un păstor specializat şi cu diplomă, ştie însă că producţia de lapte va exista doar dacă oile se reproduc.
V-aţi întrebat vreodată de ce preoţii mai sunt numiţi şi păstori? E foarte simplu, au şi ei turma lor (de credincioşi). Faţă de un păstor clasic, preotul reprezintă o metodă mult mai evoluată de exploatare a turmei, deoarece, spre deosebire de ovine, oamenii pot fi jecmăniţi pe tot parcursul vieţii şi chiar şi după moarte. Să ne gândim cum i-ar fi unui cioban, deţinător al unei turme în care lapte dau, şi mieii, şi berbecii, nu numai oile, şi în care oile nu numai că se pasc singure, dar mai găsesc şi altele (numite oi rătăcite) pe care le aduc în turmă. I-ar fi bine, nu-i aşa? Chiar atât de bine îi este.

Ia să realizăm împreună ce spun oamenii ăştia de fapt, în ceea ce priveşte a doua instanţă importantă din viaţa ta. Păi, spun asa: că doar ei ştiu când ai voie să faci sex, cu cine ai voie, şi , cum să-l faci, şi că până nu-ţi dau ei aprobarea (contra unei sume modice, bineînţeles) , nu ai voie defel. Nu de alta, dar e păcat, şi, cele mai mari şanse sunt să te prajeşti la foc mic întru eternitate. Mai pe limba română, ca să faci sex, trebuie să fii cununat religios, cu o persoană de sex opus, care trebuie neapărat să fie introdusă în acest cult al sclaviei psihice, iar modalitaţile de planificare familială sunt bineînţeles specificate de către sfânta biserică primitivă a specialiştilor în sexualitate. Aceste modalitaţi sunt ori: rabdă pană când o iei razna, sau, toarnă progenituri cu nemiluita, pentru ca vampirii să aibă de unde suge mai mult sânge pe viitor. Imaginează-ţi deci, că vine unul care nu te cunoaşte nici pe tine, nici pe persoana cu care vrei tu sa-ţi trăieşti viaţa şi-ţi spune: bă, sa ştii că persoana asta nu este bună pentru tine, dar, eu aş putea să zic că e bună, dacă mă plăteşti puţin, şi mai mult de asta, pot să-ţi spun când şi cum ai voie să întreţii relaţii sexuale cu ea - acesta fiind un bonus, ca nu cumva neştiutorul de tine să-şi obosească creierul stabilind aceste detalii insignifiante.

Oare cum se numeşte activitatea care constă în exploatarea sexualităţii pentru bani?
Nu-mi vin acum foarte multe în minte, dar aş putea enumera cateva: pornografie, sex-shopuri, prostituţie. Măcar ăştia îţi percep taxe fără să-ţi zică păcătos şi multe altele. Acesta este motivul din care nu pot introduce religia în sfera semantică a acestor activităţi respectabile, şi sunt mult mai respectabile, deoarece nu te culpabilizează, ameninţă sau obligă să cumperi acel serviciu. Dacă vrei bine, dacă nu, la fel de bine. Imaginaţi-va revista Playboy cu următoarea reclamă pe copertă: "If you don't buy it, you will burn in Hell forever, you bloody sinner".

Lăsând la o parte esenţa cununiei religioase, mai exact extorcarea prin ignoranţă, numai când vezi forma în care e prezentată te apucă durerea de cap, în cazul în care acel cap deţine neuroni.
Este ca o piesă de teatru absurd, la privirea căreia şi Kafka s-ar ruşina, invidios pe faptul că lui nu i-a trecut asemenea aberaţie prin minte. O succesiune de instanţe în care protagoniştii sunt trataţi ca nişte cretini, puşi să spună să facă şi să audă şi să vadă aceleaşi lucruri idioate de trei ori consecutiv, de instanţe în care mireasa, într-o zi în care ar trebui să fie complimentată, este tratată ca o fiintă inferioară, lipsită de creier, de puterea de-a lua decizii şi de propria-i demnitate umană, şi de sesiuni de dat limbi pe cruci şi icoane, mai mult ca sigur nişte focare de infecţie întreţinute fetide de către şleahta de babe înfricoşate de moarte care freacă biserica , crezând că astfel n-o să mai putrezească. Dacă vechii greci ar fi avut un zeu al imbecilismului, templul lui ar fi arătat exact ca o biserică ortodoxă.

Iar cei care cred sunt oameni, dar se comportă ca nişte oi, întreţin la nesfârşit aceste practici care i-ar face să se strice de râs şi pe cei mai retardaţi indivizi, dacă nu ar şti că toată lumea face aşa.

Be-he-he. Be-he. Be-he-hee! Înainte turma!






vineri, 17 iulie 2009

Sunt popă, deci parazitez - partea I

Iată că stau şi contemplu următoarea situaţie: În secolul XXI, un însemnat procent din populaţia mirificei noastre tări, parazitează pe spinarea celorlalţi prin propria nesimţire şi prin ignoranţa parazitaţilor. Suntem nişte adevăraţi robi ai lui Dumnezeu, şi sclavi ai popilor. V-a trecut cumva vreodată prin minte cum se face că toţi daţi bani, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, unor oameni care nu au nici un fel de calificare şi care nu ştiu ce-i aia muncă? Se pare că nu.
Ia să vedem pentru ce daţi voi bani:
- De cum vă naşteţi, parinţii vostri dau bani paraziţilor, pentru ca voi să fiţi introduşi din fragedă pruncie în cultul mincinos, sinistru şi primitv, al ipoteticului Iisus Cristos. Mai exact, parazitul şef împreună cu diaconul şi cu cei din strană invocă într-un mod repetat şi stupid zeitatea malefica din Vechiul Testament numită Yahve, iar părinţii voştri stau şi ascultă ca nişte proşti ,după care mai şi plătesc. Cred că nici dracul nu ar fi putut inventa o procesiune mai ridicolă decât asta. Ceea ce spun acolo, mai pe şleau, PreaTânţăriile, PreaPureciile şi PreaPăduchiile lor, este că voi, la numai şapte zile de la intrarea oficială în viaţă sunteţi pacatoşi şi daţi dracului, şi că puteţi fi salvaţi numai dacă experţii în tehnici paranormale, vă bagă capul în apa pe care au descântat-o timp de jumătate de oră cu nişte sintagme care descind direct din epoca de piatră. Numai să-mi zică mie unul cum că pruncul meu s-a născut păcătos (i.e. vinovat faţă de cineva) că vede el papară.
Mai apoi, nefiind satisfăcuţi cu faptul că te-au jignit într-un mod cât se poate de nesimţit acuzându-te că la numai şapte zile eşti vinovat din cauză că inexistenta ta strămoaşă numită Eva a mâncat odata un fruct dintr-un copac, neobosiţii hâţânători ai cădelniţelor îţi mai spun că nu te-ai născut liber ci că eşti robul lui Dumnezeu. Sclavia şi robia se moştenesc din tată in fiu şi din mamă în fiică, conform spuselor preasfinţilor producători de aberaţii morale. Dacă ai fi în stare să înţelegi bolboroseala defectă pe care o auzi atunci când eşti botezat, ai sări din cazanul cu apă chioară şi ai fugi cât te-ar ţine picioarele, mai abitir decât fuge dracul de tămîie.

Prin urmare:

Miluieşte Doamne cu raţiune pe robii tăi cei idioţi, si induplecă-i pe ei să-şi ţină dracului banii pe care îi muncesc în buzunare, eventual să cumpere un cărucior la copil, arata-le lor cum că nu e bine să-l plăteşti pe unul doar pentru că te jigneşte, şi pe tine, şi pe copilul tău, nu-i duce pe ei în ispita de a se lua după ceilalţi intocmai ca nişte oi gregare ce sunt, şi izbăveşte-i de sugătorii de portofel. Amin!

Dacă totuşi aveţi mentalitatea de turmă foarte persistentă, şi vreţi neapărat să celebraţi naşterea copilului, puteţi foarte bine să o faceţi acasă, fără să plătiţi pe nimeni, împreună cu rudele şi prietenii vostri. Puteţi deci să vă strângeţi acolo şi să va minunaţi de copilul vostru care s-a născut liber şi inocent, nu sclav păcătos, şi mai mult de asta, invitaţii or să vină cu cadouri pentru prunc, iar în cazul in care o să inceapă să bolborosească cuvinte neinteligibile o să fie doar din cauză ca s-au îmbătat de bucurie pentru voi, şi nicidecum ca să vă ceară bani pentru faptul că perorează inutil.