Pagini

marți, 20 octombrie 2009

Familia e sfântă!

În această epocă decadentă, în care autorităţile seculare (care dracu or fi alea) vor să desfiinţeze valorile tradiţionale creştine, promovând prostituţia, preacurvia, consumul de droguri , homosexualitatea şi libertatea de expresie, doar Sfânta Scriptură se opune acestui şuvoi de imoralităţi, ca un munte de conservatorism primitiv în faţa apelor progresiste anticreştine.

Nu prin fapte, ci prin vorbe. Iată stimaţi creştini şi atei, ce mărturie despre valorile pe care trebuie să le respectăm cu sfinţenie, ne lasă Dumnezeu, stăpânul atemporal, aspaţial şi aexistenţial al Universului, alfa şi omega, p şi q, x şi y, cel care este trei in unu, unu in trei, trei in doi şi zero barat, creatorul a 130 de miliarde de galaxii, fiecare a câte 10-100 de miliarde de sori:

Deuteronomul 25:11-12 Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase, să-i tai mâna: să n-ai nici o milă de ea.

Adevărat grăieşte creatorul Universului, prin Sfânta Scriptură, pe care, în infinita lui înţelepciune a ales să o dicteze unui trib de barbari, în epoca bronzului, într-un deşert insignifiant de pe planeta asta (care a fost creată special pentru noi).

De ce a fost creată planeta asta special pentru noi? Ca să tăiem mâinile femeilor, care, cu o nesimţire rivală cu atotputernicia creatorului au tupeul să îl tragă pe bărbatul (superior) de bijuterii. Păi, cum să nu-i tai mâna, cum să ai mila de ea?

Relevantă dovadă pentru omniscienţa şi înţelepciunea divină este aceasta, deoarece, gândiţi-vă, cine şi-ar fi dat seama că fără curent electric, mâncare şi antibiotice, specia umană poate subzista, dar fără urmaşii virtuali care sunt situaţi în părţile ruşinoase ale bărbatului (superior), ar fi păţit de bunăseamă ca acei dinozauri, care, nici măcar n-au existat, conform Sfintei Scripturi.


duminică, 18 octombrie 2009

Duceţi-vă-n biserica mamii voastre!

Nu ştiu daca s-a întrebat cineva la modul serios de ce susţin creştinii atât de tare predarea dogmei deşertice a evreilor din epoca bronzului în şcolile româneşti din secolul XXI.
Nu, nu vorbesc aici de vrajitorii îmbracaţi în negru din biserici şi de şefii lor îmbrăcaţi în aur, experţi în invocarea spiritelor. Vorbesc de creştinii fără diplomă de şarlatan obţinută la facultatea de teo-ilogie.

Despre vrajitori ştim că sunt cât se poate de interesaţi să fie plătiţi din banii statului, acest vampir care suge sângele poporului, în loc să-i suga obiectul pe care este plătit să-l sugă. Aceşti vrăjitori se pare că într-adevăr au ceva puteri supranaturale deoarece foarte bine prevestesc ei, precum profeţii Vechiului Testament, cum că cine spală creiere nevinovate în dimineaţa vieţii, departe ajunge pe înserate, când investiţia în circuite neuronale defecte începe să producă banul gros.

Lăsându-i pe aceştia deoparte, în urma unor discuţii cu un creştin degrabă fricos de Dumnezeu, am reuşit să înţeleg ce este în capul lui (curăţit perfect de logică cu ajutorul detergentului marca Cristos). Acest creştin susţinea predarea "creaţionismului ştiinţific" umăr la umăr cu evoluţionismul, aducându-mi nişte argumente la care şi viermii s-ar strica de râs. Ceea ce am realizat este că principala lui dorinţă era aceea de-a aşeza pe aceeaşi treaptă evoluţionismul şi credinţele barbare în spirite, legitimând astfel religia ca având vreo legătură cu adevărul, prin simplul fapt că este predată în acelaşi loc unde în mod tradiţional se predau lucruri adevărate.
În opinia creştinilor faptul că dogma lor este introdusă în şcoală o face să fie mai adevărată, în timp ce pe mine acest fapt mă face să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu obrajii roşii de ruşine (deşi nu-i vina mea).

Nu-şi imaginează nimeni că un părinte nu poate să-şi îndoctrineze destul copilul acasă cu Moş Crăciun sau cu ororile biblice, şi chiar daca nu ar avea timp de asta, oricând poate să-l trimită la biserică să îl sperie popa cu flăcările iadului. Şi totuşi nu le ajunge. Nu au destule modalităţi prin care să-şi îndoctrineze copiii în sfânta naivitate şi în pseudoştiinţele ilogice. Vor şi la şcoală.

La şcoală ar trebui să se facă ştiinţă nu să fie abuzaţi psihic copiii cu o mitologie sângeroasă prezentată ca adevărată, sau cu creaţionismul antiştiinţific. Pentru această afacere, creştinul poate oricând să se ducă în biserica mă-sii, aia care răsare ca ciuperca, după ploaia de parteneriate între Traian Băsescu şi Vrăjitorul Şef - ortodox întru suptul de bani de la buget.



sâmbătă, 10 octombrie 2009

Taina canibalismului vampirist metaforic

Dragii mei concetăţeni, o să discutăm astăzi despre ceea ce creştinii numesc taina sfântă a împărtăşaniei. Mai exact, şamanul de serviciu numit în literatura populară preot, acest vajnic vrăjitor degrabă adunător de bani din buzunarul populaţiei, bolboroseşte abracadabric în limbajul creştin ortodox câteva arhaisme din care noi ateii nu înţelegem nimic, astfel transformând o bucată de pâine în hoitul lui Hristos şi un pahar de vin în sângele aceluiaşi Hristos.
După care pâinea respectivă se înmoaie în vin şi i se dă credinciosului să deguste, în traducere să canibalizeze pe cadavrul cristosului îmbibat în propriul sânge.

Acest ritual stă ca o dovadă, împotriva vremurilor şi a ştiinţei moderne, a puterilor magice rezidente întru Hristos şi slujitorii lui. Dacă Hristos abracadabrează transformând apa în vin, iată că urmaşii lui prin acelaşi procedeu transformă vinul în sânge desăvârşind astfel opera de mântuire prin acest ritual barbar de consumare metaforică de carne de om. Şi de ingerarea de sânge de om, ca să nu uit.

Consumarea de carne de om este metaforică doar din punctul de vedere al legilor fizicii, pentru că, să fim serioşi cine altcineva în afară de creştini îşi imaginează că pâinea se poate transforma în carne iar vinul în sânge, doar aşa, prin hocus pocus! Că vinul intră în sânge şi apoi se urcă la cap, făcându-l pe om să se comporte ca un creştin, asta se mai poate.

Dar iată ce susţin aceşti creştini:

Sfânta Euharistie este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte credincioşilor însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, infăţişându-se real şi nesângeros jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, prin prefacerea pâinii şi a vinului în insuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului, cu puterea Duhului Sfânt invo­cată de episcop sau preot. Despre prefacerea lor în mod real în insuşi Trupul şi Sângele Său ne asigură Hristos însuşi când zice apostolilor la Cina cea de Taină : "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu" şi "Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor"

După cum vedeţi nu e nimic metaforic - episcopul / preotul, chiar îl invocă pe Sfântul Duh care cu puterea lui nemarginită transformă la modul propriu pâinea şi vinul în Hristos. De fapt nici nu ar trebui să ne mire având în vedere că din pământ Dumnezeu l-a făcut pe Adam, deci de ce nu ar putea să-l facă pe fiu-so' din pâine şi vin. Stăm totuşi şi ne întrebăm de ce nu l-a făcut şi prima data tot din pâine şi vin şi a avut nevoie de Fecioara Maria, dar nu avem cum să ne răspundem pentru că nu-i aşa, multe şi îmbârligate sunt cărările Domnului.

Atât de îmbârligate sunt, încât acest dumnezeu inventează defecte creaţiei sale perfecte, pentru ca mai apoi să-şi reperfecţioneze creaţia imperfectă prin consumarea cărnii şi sângelui unei alte creaţii de-a lui. Eu credeam că nu mai există canibalism, dar iată că din nou, creştinii vin în întâmpinarea mea arătându-mi că de fapt mai există, aşa cum o fac dealtfel şi în cazul sclavagismului, rasismului, tribalismului, xenofobiei, superstiţiei, homofobiei, masochismului, idioţeniei şi vrăjitoriei.

Creştinismul este moartea raţiunii şi a ideii de decenţă. Până nu o să scăpăm de el, o sa fim nişte iraţionali indecenţi, iar cei ce vor veni după noi, vor încerca un sentiment identic relativ la epoca noastră cu acela pe care-l încercăm noi când privim înspre epoca bronzului.

marți, 6 octombrie 2009

Creştinismul - o filozofie nihilistă!

Nu este greu a realiza care este motivul pentru care specia umană a îndurat 1400 de ani de criogenie intelectuală. Nu poate să fie decât o filozofie nihilistă, care motivează individul să işi petreacă timpul alocat pe această planetă nu ca un om, ci ca un animal, să mănânce, să se reproducă şi să moară, nu să gândească, să inventeze şi să imagineze - adică proprietăţile care ne deosebesc de animale.

Da, aţi ghicit - creştinismul e de vină!

Acest sistem defect, de idei denigratoare pentru umanitate, afirmă că această viaţă pe care o avem, merită trăită doar în perspectiva vieţii viitoare, cea care vine după moarte. Conceptul de viaţă posterioară morţii, ar stârni râsul în cazul în care ar fi doar o poveste pentru adormit copiii şi nu o bazaconie imbecilistă rezidentă în majoritatea creierelor umane. Dacă găinile ar crede aşa ceva s-ar arunca degrabă cu gâtul in satâr pentru a termina cât de curând ceea ce în viziunea creştin-nihilistă se numeşte o mascaradă. Da, asta spun aceşti creştini, că viaţa este o mascaradă.

Oare ce om are vreun motiv de a evada din realitate minţindu-se cu existenţa unei vieţi inexistente? Doar nihiliştii masochişti care suferă şi prin urmare depreciază propria lor existenţă. Nici măcar animalele nu fac asta, de aceea creştinismul este mai prejos decât instinctele gândacilor de Colorado.

Şi iată că aceşti indivizi care îşi neagă propria viaţă acuză pe atei de nihilism. Este un lucru la care ne-am fi aşteptat de la creştini şi de la teologii lor, care au dus o luptă perenă şi acerbă pentru deformarea sensului ideilor de adevăr şi de valoare. Astfel, prin nişte sofisme meschine au promovat minciuna sfruntată ca adevăr, nihilismul, umilinţa şi suferinţa ca valori.

Din acest motiv, ideea de creştinism trebuie folosită doar în sens peiorativ, pentru a-şi recâştiga adevărata valoare semantică. Pentru a insulta un om, nu este nevoie de a-l acuza de prostie, imbecilism, iraţionalitate, masochism, nihilism, este de ajuns să-i spui creştin.

Iar voi, cei care citiţi şi nu sunteţi de acord cu mine şi cu Nietzsche, sunteţi evident, nişte creştini!