Odată cu naşterea religiei au apărut şi pretenţiile ei de-a oferi răspunsuri în nişte sfere intelelectuale care acum sunt ocupate de cosmologie, biologie, chimie sau filozofie. Totodată, religia a pretins monopol asupra valorilor morale şi asupra experienţelor spirituale.
Ei bine, în secolul XXI, aceste pretenţii ar fi cel puţin amuzante, dacă nu ar fi susţinute de şleahta de popi şi teologi şi de turmele de oi credincioase.
Observ cu consternare câţi oameni susţin că religia este sau bună la ceva, sau că este inofensivă, după atâtea secole în care singura concluzie la care s-a ajuns în mod repetat, este aceea că religia este doar o mare eroare.
Cine în ziua de azi ar cuteza să susţină că Soarele se învârte în jurul Pământului, şi să nu se aştepte să fie umilit de hohotele de râs la care ar da naştere asemenea afirmaţie? Şi totuşi acum nu foarte multă vreme, religioşii au purtat război cu cei care le-au contrazis dogmele, la fel cum fac şi în prezent.
Se va vedea în vreo 50 - 100 de ani, când teoria evoluţiei va fi acceptată la acelaşi nivel cu cea heliocentrică, cum religioşii o să se transforme deodată în sfinţi şi o să spună că ei niciodată nu s-au împotrivit evoluţionismului, ci că dimpotrivă l-au susţinut. Totuşi nu mai suntem în acel ev mediu, în care ei puteau controla istoria, şi prin urmare vor plăti pentru ceea ce fac acum. Vor plăti foarte greu şi foarte curând pentru minciunile pe care le proferează în momentul de faţă.
Ceea ce uită intenţionat teologii să contabilizeze este mulţimea imensă de erori care a fost presupusă de dogmele lor primitive, şi expuse de către ştiinţă sau de căre bunul simţ ca ceea ce sunt - elucubraţiile unor ignoranţi din epoca bronzului.
Istoria religiei pe scurt - o mare eroare, o eroare perpetuă, o minciună perpetuă. Oare cine s-ar mai adresa unei astfel de instituţii despre care se dovedeşte că este fundamentată pe eroare şi trăieşte din ignoranţă? Căci dacă ar fi fost vreo urmă de adevăr în ceea ce spun ei, ce nevoie ar fi fost de teologi, de îndoctrinarea copiilor şi de legi antiblasfemie care să ferească religia de critici?
Dacă ar fi fost vreun adevăr în ceea ce spun ei, oricine ar fi ajuns în mod natural la acel adevăr şi l-ar fi acceptat ca o chestiune de bun simţ, aşa cum este acceptat sistemul heliocentric.
Tocmai din acest motiv ateismul pasiv nu este o soluţie acceptabilă. La fel cum în societatea umană cei care au reputaţia de mincinos, tâlhar sau escroc sunt excluşi din grup, tot aşa, din societatea instituţiilor care produc ideologii, religia trebuie exclusă ca o şarlatanie infectă ce este.
Amin.
Ei bine, în secolul XXI, aceste pretenţii ar fi cel puţin amuzante, dacă nu ar fi susţinute de şleahta de popi şi teologi şi de turmele de oi credincioase.
Observ cu consternare câţi oameni susţin că religia este sau bună la ceva, sau că este inofensivă, după atâtea secole în care singura concluzie la care s-a ajuns în mod repetat, este aceea că religia este doar o mare eroare.
Cine în ziua de azi ar cuteza să susţină că Soarele se învârte în jurul Pământului, şi să nu se aştepte să fie umilit de hohotele de râs la care ar da naştere asemenea afirmaţie? Şi totuşi acum nu foarte multă vreme, religioşii au purtat război cu cei care le-au contrazis dogmele, la fel cum fac şi în prezent.
Se va vedea în vreo 50 - 100 de ani, când teoria evoluţiei va fi acceptată la acelaşi nivel cu cea heliocentrică, cum religioşii o să se transforme deodată în sfinţi şi o să spună că ei niciodată nu s-au împotrivit evoluţionismului, ci că dimpotrivă l-au susţinut. Totuşi nu mai suntem în acel ev mediu, în care ei puteau controla istoria, şi prin urmare vor plăti pentru ceea ce fac acum. Vor plăti foarte greu şi foarte curând pentru minciunile pe care le proferează în momentul de faţă.
Ceea ce uită intenţionat teologii să contabilizeze este mulţimea imensă de erori care a fost presupusă de dogmele lor primitive, şi expuse de către ştiinţă sau de căre bunul simţ ca ceea ce sunt - elucubraţiile unor ignoranţi din epoca bronzului.
Istoria religiei pe scurt - o mare eroare, o eroare perpetuă, o minciună perpetuă. Oare cine s-ar mai adresa unei astfel de instituţii despre care se dovedeşte că este fundamentată pe eroare şi trăieşte din ignoranţă? Căci dacă ar fi fost vreo urmă de adevăr în ceea ce spun ei, ce nevoie ar fi fost de teologi, de îndoctrinarea copiilor şi de legi antiblasfemie care să ferească religia de critici?
Dacă ar fi fost vreun adevăr în ceea ce spun ei, oricine ar fi ajuns în mod natural la acel adevăr şi l-ar fi acceptat ca o chestiune de bun simţ, aşa cum este acceptat sistemul heliocentric.
Tocmai din acest motiv ateismul pasiv nu este o soluţie acceptabilă. La fel cum în societatea umană cei care au reputaţia de mincinos, tâlhar sau escroc sunt excluşi din grup, tot aşa, din societatea instituţiilor care produc ideologii, religia trebuie exclusă ca o şarlatanie infectă ce este.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu