Pagini

joi, 25 februarie 2010

Religia - denigrarea speciei umane

Datorită modului în care creierul uman face judecăţi de valoare, postularea dumnezeului creştin îl transformă pe om într-un virus impotent, insignifiant, malefic şi stupid.
Orice calitate a unui obiect este apreciată conform unei scări a valorilor. Ei bine, în funcţie de acea scară a valorilor, respectiva calitate a obiectului devine mai relevantă sau nu, după caz.

Astfel, postularea unei entităţi omnisciente, extinde scara de calificare a ştiinţei la infinit. Omniscienţa este superioară ştiinţei infinite, deci şi celei finite, şi astfel posesorii de ştiinţă finită devin, din acest punct de vedere, egali cu 0, sau cu o altă cantitate insignifiantă.
Din punct de vedere al cunoaşterii, omul este în comparaţie cu dumnezeul creştin, la fel cum este un virus în comparaţie cu specia umană - adică stupid.

Tot în această manieră rezultă că:
- o entitate omniprezentă transformă specia umană în una inexistentă,
- o entitate omnibenevolentă ne face nişte draci împieliţaţi,
- iar una omnipotentă ne face campionii impotenţei.

Un stăpân absolut ne transformă pe noi toţi in sclavi absoluţi!

Acesta este principalul scop al creştinismului, să văduvească specia umană de orice calitate pe care o are, să o reducă la 0, ca apoi să-i promită recuperarea acelor calităţi prin îngenuncherea în faţa lui Dumnezeu. Creştinismul te face să crezi că eşti idiot, lipsit de puterea de-a schimba ceva, insignifiant, dependent, rău şi nemernic, un gunoi în comparaţie cu Dumnezeu, şi că doar umilindu-te mai departe în faţa lui poţi aştepta să-ţi recuperezi o parte din umanitate.

Pentru ca umanitatea să existe, Dumnezeu trebuie să dispară.

joi, 18 februarie 2010

Dreptul la vot, garantat prin prostituţie

Prostituţia României, în articolul 36, sub titlul "Dreptul de vot", prevede:
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, impliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecatorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale".

Curat prostituţional! Că logic, în mod clar nu este. În momentul în care eu mă aflu într-un sector al populaţiei care procentual este egal cu 2%, şi acest procent se referă la nivelul de informare, la gradul de cultură şi la coeficientul de inteligenţă, se cheamă că într-o ţară în care toţi au drept de vot, deciziile se iau exclusiv de către proşti. 2% în contextul deciziei "democratice" este egal cu 0.

După cum afirmă Constituţia, un idiot are acelaşi drept în a lua decizii ca şi mine. Dreptul unei persoane însă este o chestiune stabilită ad-hoc, nu este o concluzie la care s-a ajuns în mod raţional. Proştii au decis că ei vor decide. Mai circular decât atâta nici că se putea.

Şi contemplu cu maximă stupoare cum funcţionarea unui domeniu esenţial al vieţii publice este bazată pe o eroare logică numită argumentum ad populum, apel la majoritate, sau mai pe româneşte dictatura turmei de stupizi.

Nu înţeleg de ce această eroare tristă este înfierată şi ridiculizată în toate poziţiile şi în toate ipostazele de către cei mai luminaţi la minte, în afară de instanţa în care face cel mai mare rău, adică democraţia.

Până şi sfatul bătrânilor care era forma de organizare a conducerii unor societăţi primitive este mai raţional decât democraţia deoarece, se presupunea măcar că acei moşnegi aveau acele funcţii deoarece erau mai deştepţi decât restul. Sistemul în care toată lumea votează nu face decât să excludă de la luarea deciziilor pe oamenii pregătiţi şi bine intenţionaţi, care în mod tradiţional şi truistic sunt un procent infim din populaţie. În loc să fim conduşi de aceştia, ajungem să fim conduşi de nişte stârpituri mincinoase şi iresponsabile ahtiate după putere, de cei mai pricepuţi manipulatori şi speculanţi ai prostiei omeneşti.

Sistemul ăsta trebuie degrabă exterminat şi în locuit cu dictatura raţionalismului. Iar aceasta se va poate face atunci când un număr critic de indivizi vor realiza că au fost îndoctrinaţi prin şcoli şi prin mass media cu ideea că acest sistem nu poate fi schimbat, că este cel mai bun posibil şi că este ceva rău în a fi antidemocrat.

Până când nu se va califica dreptul de vot ca o concluzie a nivelului de informare o să trăim într-un regim de prostituţie psihică în care cel ce se prostituează şi minte mai frumos ajunge să mă comande pe mine. Ceea ce, prin definiţie, este antiproductiv şi imoral.

luni, 15 februarie 2010

Ateiştii în vizită la mormoni

Duminica proaspăt trecută, m-am înhăitat cu ateistul ce are ca nume de cod "zergu" şi am făcut o vizită la biserica mormonească din Bucureşti.

Am stat la slujbă şi am ajuns teribil de stupefiat la concluzia că religia practicată de ăia este mai de bun simţ decât creştinismul ortodox. (admiţând că ar exista vreo religie de bun simţ). Să nu uităm că ăştia cred că triburile americane indigene sunt de fapt triburi pierdute de-a Israelului.

Aşa cum zice Sam Harris, există un motiv întemeiat pentru care mormonismul este mai puţin posibil să fie adevărat decât creştinismul, deoarece mormonismul este creştinism + încă câteva chestiuni foarte stupide. Spre onoarea lor epistemologică, măcar Joseph Smith ăsta, în mod clar a existat (spre deosebire de Cristos).

Mi-a plăcut că nu aveau cruci (instrumente de tortură) pe toţi pereţii (de fapt nu aveau nici una), la ritualul ăla în care se mănâncă pâine şi vin (dracu' ştie de ce) vinul era înlocuit cu apă, ca să nu intre pruncii în stare de ebrietate, iar biserica era construită într-un stil modern, şi dotată şi cu bude. De asemeni, în congregaţia lor au voie şi femeile şi copiii să cuvânte de la amvon, ceea ce le face cinste în comparaţie cu ritul ev-medieval creştin ortodox.

Chiar dacă le-am explicat la fraţii mormoni că suntem atei, că am venit doar din curiozitate ateistă, ce înseamnă alea dovezi, de ce avem probleme cu faptul că în biblie scrie că ateii trebuie omorâţi cu pietre, şi că creatorul Universului, dacă ar exista, nu ar alege un popor al lui preferat, pe care l-ar instiga şi l-ar ajuta să ucidă tot ce-i stă în cale (afară de virgine), precum şi altele din tagma asta în chiar biserica lor, oamenii nu au părut a avea vreo problemă cu asta. Ei voiau doar să ne convertescă şi nu cu toporu'.

Dacă însă am fi încercat schema asta într-o biserică cristo-fascistă, probabil creştinii ne-ar fi călcat în picioarele lor ortodoxe instantaneu, ar fi recuperat de pe pereţii bisericii două crucioaie şi ne-ar fi ţintuit pe ele ca pe nişte cristoşi ateişti ce suntem.

Pe la o vreme însă, ne-a umflat râsul şi pe mine şi pe zergu deoarece unul dintre predicatori s-a scapat şi l-a băgat la înaintare pe:
Ioan 3:16 - Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Dacă vrei să faci un ateu să râdă fără să vrea, nu-i nevoie de mai mult de Ioan 3:16, e o glumă mult prea clasică şi prea tare, mai ales din cauză că e genul de platitudine pe care creştinii o repetă ad nauseam, fără să îşi de seama de gradul de imbecilism deosebit de ridicat al acestui verset.

Ceea ce totuşi am observat, este că religia lor era golită de conţinut şi sacrificat tot acel conţinut în folosul profesării coeziunii grupului. Sunt ceva mai tolerant cu mormonii ăştia deoarece sunt doar o sectă obscură fără un impact social notabil. Pot cel mult să te amuze, mai ales că dogma e atât de iraţională încât trebuie să-ţi imaginezi neapărat că indivizii sunt ţicniţi rău de tot. Ideea este că nu prea iau foarte tare în consideraţie dogma aia. Cum am spus, coeziunea grupului e prioritară.

Iar creştinii ortodocşi ar avea destule lucruri de învăţat de la ei. De fapt creştinii ortodocşi care performează un rit prin excelenţă retardat, ar avea de învăţat nişte lucruri bune, de la scientologi, vrăjitoare, ghicitoare în cafea, şi orice alt tip de idioţi. Ortodocşii cred că practicile religioase sunt ca vinul - cu cât mai vechi cu atât mai bune.
Inutil să spun că asta este celaltă chestie pe care au greşit-o.

joi, 11 februarie 2010

Catedrala Masturbării Neamului

Începutul anului 2010 din secolul XXI ne prinde pe noi românii, popor cristofascist - ortodox, cu grandioasa declaraţie a primatei numită Daniel Ciobotea, conform căreia, degrabă sugătoarea de bani biserică ortodoxă se va apuca cât de curând de construcţia Marii Piramide a Masturbării Neamului întru Cristos şi Dumnezeu.

Această construcţie este necesară, cred unii, din cauză că primatele creştine nu au destul loc să se roage în miile de temple ale zeilor evrei - Yahweh, Cristos, Fecioara Maria şi cu Dracu', care împodobesc faţa tărişoarei noatre cu o aură de imbecilism ev-medic. Aceste construcţii au probabil ca principal scop transformarea României într-un obiectiv turistic numit "ţara muzeu" şi surclasarea Egiptului in clasamentul preferinţelor amatorilor de construcţii megalitice inutile.

Dar să nu credeţi că acesta este adevăratul motiv. Primatele creştine pot să se roage (degeaba) acasă la ei, aşa cum de altfel le şi recomandă călduros miticul Iisus Hristos în scriptura aia a lor infectă, iar bisericii ortodoxe i se fâlfâie de turism, având în vedere supremul kitsch pe care vrea să-l împlânte în inima Bucureştiului, ca pe un rahat în Fântâna lui Duchamp.

Febra asta a construcţiilor religioase are la bază specularea unui bias cognitiv al speciei umane pe care şefii bisericii îl cunosc foarte bine, şi pe care toţi stăpânii de sclavi l-au cunoscut încă de la începuturile sclavagismului.
La vederea oricărei creaţie a speciei, oamenii sunt îndreptaţi instinctual să creadă că autorii creaţiei au avut un motiv întemeiat să facă acel lucru. Cu cât construcţia este mai impunătoare, cu atât biasul cognitiv devine mai mare, şi motivul mai întemeiat. Să faci un om să trăiască într-o realitate alternativă nu este greu, trebuie doar sa-i invadezi lumea cu obiecte care atestă existenţa acelei realităţi alternative.

Şi asta nu se rezumă numai la cladiri ci la o gamă mai largă de acţiuni, care include şi ritualurile religioase. Este un motiv întemeiat acela pentru care secvenţele rituale se repetă de trei sau mai multe ori, credinciosul fiind tratat astfel ca un imbecil, pentru că, nu-i aşa, repetiţia este mama învăţăturii. Astfel i se dă impresia că face genoflexiuni şi se umileşte în faţa şarlatanului preoţesc cu un scop întemeiat.

Lupta pentru înlocuirea acestei realităţi cu una alternativă, care este dusă de către şleahta creştinească, se numeşte: implementarea masturbării psihice în oameni. Atunci când obiectul relaţiei sexuale nu mai există în realitate ci doar în mintea îndoctrinatului, masturbare se numeşte.
Astfel, Catedrala Neamului este proiectată pentru o relaţie de Masturbare a Neamului, în relaţia lui personală şi unisensuală de sodomie psihică cu Dumnezeu, Cristos şi cu toţi sfinţii, în care toţi aceşti zei inexistenţi inseminează Neamul cu mentalitatea de sclav idiot şi impotent - adică creştin.

miercuri, 10 februarie 2010

Corupţia totală a naturii umane

Iată că amicul meu, ateist întru Cristos a scris un articol foarte lung.
Să-i dăm o replică deci:
El e cu font albastru, eu sunt cu negru.

Avand in vedere ca traim in cea mai proasta din toate lumile posibile, in mod necesar natura vietii (in special a omului) este si ea cea mai proasta din toate posibile.

Fals. Orice om care nu duce lipsă de imaginaţie îşi poate imagina o lume mai proastă decât asta. Selecţie observaţională. Pe de altă parte a aplica judecăţi de valoare asupra legilor fizicii este ca şi cum ai zice că nu-ţi place cum se învârte electronul în jurul nucleului, ceea ce este idiot. Iar evoluţia, biologia şi viaţa sunt manifestări ale legilor fizicii.

Afacerea vietii socio-biologice este fara scop insa are mereu ca finalitate temporara suferinta.

1.Eroare gravă de categorie. Afacerea vieţii sociobiologice este, cum am mai spus manifestare a legilor fizicii. Acestora nu li se poate aplica atributul de scop. Scopul este o producţie a unei conştiinţe. Legile fizicii nu au conştiinţă.
2. Viaţa sociobiologică are ca finalităţi temporare plăcerea, suferinţa şi stare de apatie. Din nou selecţie observaţională. Sentimentele şi senzaţiile sunt mecanisme care îndeplinesc funcţia de relaţie a unui organism cu mediul exterior. În lipsa lor eşti mort.

De ce este omul corupt? Din cauza nevoilor si dorintelor sale egoiste care creeaza contradictii intre oameni in lupta lor pentru satisfactie pe baza unor posibilitati limitate. Regula este ca nimic nu este gratis. Cand obtii ceva pentru binele tau in mod necesar ii furi altuia posibilitatea lui, astfel il condamni la o stare proasta.

1. Te referi aici la selecţia naturală şi îmi spui că nu-ţi place. Selecţia naturală urmăreşte conservarea şi propagarea proceselor fizice pe care noi le identificăm cu viaţa, nu propria ta plăcere. Când tu consideri omul unitatea reprezentativă pentru viaţă nu ne arăţi decât că suferi de o boală gravă numită solipsism. Unitatea reprezentativă pentru viaţă sunt genele. Iar tu eşti doar un recipient pentru ele, o maşină construită de către ele pentru a se proteja şi pentru a se extinde în spaţiu şi timp. Sunt interesate de suferinţa ta în aceeaşi măsură în care tu eşti interesat de suferinţa computerului, frigiderului sau de faptul că nu mai funcţionează aparatul de ras de unică folosinţă. Nu-l arunci la gunoi şi-ţi cumperi altul?
2. Ai auzit de simbioză vreodată? Aceea este o instanţă în care ceea ce obţine un organism pentru binele său este necesar pentru supravieţuirea celuilalt, şi reciproc. Din nou eroare de solipsim, în care omul este considerat piatra filozofală. La fel cum în cadrul unui organism uman organele sunt dependente unele de altele şi nu pot trăi (funcţiona) de sine stătător, la fel şi societatea are ca condiţie necesară dependenţa reciprocă a membrilor ei.

Interdependenta lucrurilor cauzeaza coruptia sa fie totala, ca un strop de otrava intr-un pahar de vin, desi otrava este foarte putina ea corupte toata bautura.

Interdependenţa lucrurilor se bazează pe principiul acţiunii şi reacţiunii, iar dacă vrei să elimini această interdependenţă pe care o desconsideri tu ar trebui să elimini interacţiunea. Un Univers cu 0 interacţiuni este un univers mort, unde nimic nu se întâmplă. Dacă doreşti moartea totală, starea de repaus total, îţi trimit eu prin poştă nişte cutii cu somnifere. Iar întrebările metafizice gen: de ce existenţa este mai valoroasă decât nonexistenţa nu pot fi puse decât de obiecte care există, prin urmare întrebarea este lisită de sens. Nimeni nu poate experimenta starea de nonexistenţă şi în acelaşi timp să ne poată oferi informaţii pe baza cărora să putem face o astfel de judecată de valoare. Existenţa există pentru că poate. Nonexsitenţa nu poate exista. Nu există o astfel de stare.

Tot ce ai avut, ai sau vrei sa ai ar fi putut fi ale altcuiva, iar acel cineva care nu le are pentru ca le ai tu, el sufera din lipsa lor in timp ce tu esti plictisit de ceea ce ai avut, comod cu ceea ce ai si dornic de ceea ce vei avea in detrimentul altora.

Fals şi selecţie observaţională din nou. Am computer, şi ai şi tu acelaşi lucru şi are foarte multă lume computere. Toţi cei care avem computere nu suferim din cauză că au şi ceilalţi, mai mult decât asta, chiar ne convine faptul că au şi ceilalţi şi nu sunt toate în garaj la noi. Putem să ne jucăm counterstrike în reţea. Pe de altă parte sunt oameni care au SIDA. Vrei şi tu neapărat?

Binele tau este raul altuia. Un sir de lucruri bune creeaza un sir mai mare de lucruri rele. Astfel lucrurile rele sunt predominante, si guverneaza existenta noastra. Nu exista nici o solutie aici, doar o spirala a suferintei, contradictiile nu au finalitate.

1. Chiar dacă există instanţe în care binele unuia este răul altuia, există la fel de mult instanţe în care binele unuia este şi binele altuia. Sex. Încă odată, binele şi răul sunt judecăţi subiective pe care le fac fiinţele umane. În relalitate există doar interacţiuni. Calificările ulterioare sunt irelevante. Ai zice că binele vieţii de pe Terra este reprezentat de reacţiile de termofuziune nucleară din Soare? Nu de alta dar aşa este. Pentru ca specia umană să existe, trebuie ca acele reacţii să se întâmple, iar existenţa ta este rezultatul lor direct. Crezi că reacţia între deuteriu şi tritiu este un rău pentru ele? Aici intri în plop din nou, făcând abstracţie de faptul că viaţa reprezintă o serie de procese fizico-chimice, şi nu vreun dar de la Dumnezeu.
2. Dacă iei ca unitate principală specia, "spirala suferinţei" este bună pentru specie şi are ca finalitate progresul ei (asta înseamnă prezervare şi expansiune la nivel interacţional).

Un alt mod de a vedea coruptia totala a omului este prin prisma ambivalentei sentimentelor. Fericirea ta este tristetea altuia, numai prin comparatia lor aceste sentimente pot exista, caci daca nu exista oameni tristi, cum poti masura fericirea? La fel si cu alte sentimente, cum poti iubi pe cineva daca nu dispretuiesti pe ceilalti? Cand ceilalti sunt fericiti in jurul tau in mod necesar vei fi trist si ii vei detesta. Daca ei te vor ura atunci tu te vei iubi, si invers. Cand multe femei te iubesc atunci tu iti vei bate joc de ele, la fel si invers.

1. Ambivalenţa sentimentelor este o delimitare taxonomică arbitrară de genul celei făcută în cazul falsei dihotomii bine - rău.
2. Din faptul că aceste sentimente se pot compara, rezultă că eventual unul este negaţia celuilalt, nu non-sequiturul pe care l-ai scris tu acolo în bold.
3. Iubirea, de exemplu nu are negaţie unică în sfera sentimentelor. Ura nu este negaţia iubirii. Pentru ca să urăşti pe cineva trebuie să nu fii indiferent fată de acel cineva.
4. Sofisme peste sofisme.

Politetea si bunele maniere sunt mastile coruptiei umane, menite sa cosmetizeze uratenia omului ca sa poata sa inchida ochii la propria sa prostie in care se scalda zi de zi.

Politeţea şi bunele maniere sunt urmaşele metodelor de semnalizare reciprocă a intenţiilor indivizilor. Nu au menirea de-a cosmetiza urâţenia omului ci de-a comunica nişte semnale.

Absolut toate sentimentele, pana si cele mai frumoase, sunt nascute din coruptia umana. Iar coruptia reiese din slabiciunea vietii, care este ceva nebinevenit in acest univers mort. Slabiciunea vietii este nevoia nevoilor, adica nevoia de consum fara limita, un sistem corupt inca de la aparitie.

Cum poţi tu să faci judecăţi de valoare (corupt, necorupt) asupra realităţii? Nu îţi dai seama că e ridicol? Corupţia este deplasarea de la moralitate. Nevoia de consum este imanentă existenţei, nu este morală, imorală sau coruptă.

Coruptia si suferinta sunt cei doi piloni care sintetizeaza filozofia vietii. Se mentin reciproc pe slabiciune si ignoranta. Omul vrea neaparat sa fie ignorant, o minte nepatata de dubii si resentimente este o minte odihnita si optimista! El (si mai ales Ea) vrea sa se simta bine in propria piele, si sa creada ca merita totul, o viata buna, sa fie iubit(a),etc. Dar cand e vorba de raul facut altora toti se eschiveaza, ca defapt nu e vina lor, dar totul este interconectat, cum sa nu fie vina lor? Faptul ca existi este destul sa creezi suferinta altora, pana si cea mai mica actiune egoista provoaca suferint altora. Dar oamenii sunt ignoranti, pana si cei care citesc asta si se cred mai putin ignoranti sunt la fel de ignoranti. E usor sa te simti exclus din generalizarea asta atunci cand citesti textu asta drept interlocutorul meu, dar defapt nu esti interlocutorul meu, ci cel pe care eu il acuz. Totodata ma acuz si pe mine.

Suferinţa poate este filozofie a vieţii pentru tine. Pentru mine filozofia suferinţei este bullshit inutil, deoarece, vorba aia, suferinţa mă lasă rece, cu filozofia ei cu tot care nu duce nicăieri.
Pe de altă parte, din cauza interdependenţei dintre indivizi, aceştia sunt obligaţi în mod perpetuu să se gândească la binele celorlalţi, iar acţiunile egoiste sunt reprimate pe cât posibil deoarece se pot întoarce împotriva individului care le performează. Dacă nu ar exista această negociere continuă între ceea ce consideră individul că este bun pentru el şi nociv celorlalţi şi ceea ce consideră individul că este rău pentru el şi benefic pentru ceilalţi, atunci individul nostru ar sfârşi foarte trist. Egoismul în singurătate are sens. În societate el se transformă în altruism. Ca să poţi să faci ce doreşti în societate trebuie neapărat să iei în considerare dorinţele celorlalţi. Dacă nu o faci ajungi la răcoare, şi se cheamă că egoismul a fost cât se poate de nociv.

Aceasta slabiciune care caracterizeaza viata in univers este cheia in a intelege atat suferinta cat si coruptia. Selectia naturala cel mai malefic proces la care existenta supune viata, impinge organismul la coruptie si mai mare din partea nevoilor.

Eroare de categorie semantică din nou. Calificarea selecţiei naturale de către un om ca fiind benefică sau malefică este ilogică. Legea gravitaţiei este benefică? Electromagnetismul este benefic sau malefic? Principiul acţiunii şi reacţiunii este benefic? Cheia în a înţelege suferinţa este un manual bun de psihologie sau de biologie, nu filozofiile unor ignoranţi care nu posedau nişte cunoştinţe care acum sunt disponibile peste tot.

Oamenii divini au fost intotdeauna aceia care au atins un grad ridicat de autocontrol si astfel au putut sa nu fie la fel de sclavi ca oamenii mediocri. Cei precum Isus, Diogene, Buddha, Heraclit si ceilalti ca ei, care au practicat abnegatia au reusit sa castige admiratia omului mediocru care nu putea decat sa viseze la capacitatile lor de autocontrol.

Oamenii ăia (afară de Cristos care e un retardat) au câştigat admiraţia mediocrilor pentru că au gândit, nu pentru că erau asceţi. Crezi că dacă mă pun acum şi ţin post de la orice îmi tună prin cap, devin guru? Să nu mai spui că ai uitat să menţionezi faptul că mai toţi filozofii recenţi au mâncat bine şi-au tras-o şi au gândit mult mai bine decât Cristos care, probabil din cauza halucinaţiilor nu mai deosebea realitatea de irealitate. Trist de ilogic.

Pretul platit pentru autocontrol este sacrificiul de sine iar rasplata este toleranta pentru suferinta vietii.

Toleranţa pentru suferinţa vieţii o să o ai atunci când vei depăşi solipsismul exacerbat, şi te vei poziţiona în Univers acolo unde ţi-e locul, adică pe tronul unui păduche infam subatomic care a existat o fracţiune infinitezimală a timpului şi a produs în acea fracţiune de timp mai multe materii fecale. Iar suferinţa unui păduche infam nu interesează pe nimeni, nici măcar pe acel păduche. Însă, în cazul în care păduchele este buricul Universului, atunci şi suferinţa lui capătă dimensiuni universale.

Puteti observa idiotii cum se distreaza zi de zi ca si cum fug de realitatea (irelevantei) vietii. Fie se ingrop in munca, fie beau si fumeaza pana li se prajeste organismul, fie se fut pana la plictiseala, fie se apuca de hobby-uri retardate sau isi gasesc implinirea prin simbolistica diplomelor sau premiilor.

Aici trebuie să mărturisesc că sunt de acord.

marți, 9 februarie 2010

Dumnezeu omniscient

Printre nemaivăzutele proprietăţi ale dumnezeului creştin se află, bineînţeles şi omniscienţa. Iată ce presupune aceasta:

1. Dumnezeu ştie câte fire de nisip se află pe planeta Marte.
2. Câte genoflexiuni poate să facă un păduche beat.
3. Ştie că dacă e omniscient, atunci există o mulţime a tuturor adevărurilor, care, conform teoremei lui Cantor, nu există, deci, Dumnezeu este atât de omniscient încât ştie că nu e omniscient.
4. Dumnezeu ştie câte bacterii se află într-un rahat mediu. (oare la ce dracu i-o folosi?)
5. Ştie să extragă rădăcină pătrată din 2 cu toate zecimalele, chiar dacă e imposibil.
6. Dumnezeu ştie ce rugăciuni o să-i adreseze creştinii înainte ca aceştia să se roage, dar tot îi lasă s-o facă.
7. A ştiut că o sa mă tortureze în Iad pentru eternitate, şi tot n-a vrut să-şi arate faţa, ca să mă convertească şi pe mine.
8. Dumnezeu ştie la ce folosesc apendicele, măselele de minte şi osul sacral.
9. Ştie impulsurile şi poziţiile tuturor particulelor din Univers, inclusiv a acelora din creierul lui când se gândeşte exact la acele poziţii şi impulsuri.
10. Să facă floricele şi cartofi prăjiţi.
11. Dumnezeu ştia că prin încrucişarea duhurilor sfinte cu o femei virgine se obţin cristoşi.
12. Dumnezeu ştie şi să demonstreze şi că există şi că nu există.
13. Să dea din coadă şi să latre: ham! ham!
14. Doar Dumnezeu ştie ce scrie la punctul ăsta.
15. Ştie tabla inmulţirii cu 5.
16. Numărul exact de quarcuri din Univers şi numărul exact de coropişniţe din straturile de ardei.
17. Dumnezeu ştie ce se află într-o gaură neagră şi ce se află într-o stică de bere.
18. Ştie cum poţi să dai foc la tufişuri fără să ai o cutie de chibrituri la tine, astfel încât Moise să zică că-i minune.
19. Să scrie o carte mai morală şi mai veridică decât Biblia.
20. În sfârşit, lucrul pe care îl ştie cel mai bine este acela de-a îndoctrina copiii atât de eficient, încât chiar după ce au trecut de vârsta la care nu mai cred în Moş Crăciun, să creadă în continuare în existenţa lui Dumnezeu.