Beneficiile credinţei religioase

    De fiecare data cand sunt arătate nenorocirile pe care le-a adus si inca le mai aduce biserica, de fiecare dată când sunt expuse fără prea mare greutate dezastrele sociale şi intelectuale generate de anumite practici şi idei conţinute de religii, credincioşii găsesc ca scuză faptul că religia lor are şi efecte pozitive.

    Este ca şi cum te-ai duce la preoţii catolici pedofili şi i-ai întreba: "Sfinţiile voastre, de ce ne-aţi futut în cur copiii?" iar ei ar răspunde: "De futut în cur i-am futut în cur, este adevărat, dar le-am şi dat de mâncare! Caritatea face parte din vocaţia creştină". Ei, ce mai poţi să spui la auzul unora ca acestea?

    S-ar putea crede acum că noi, cei care reproşăm religiei instituţionalizate aceste practici nenorocite avem ceva de împărţit cu popii sau cu credincioşii. Poate că unii au, eu nu am. Cel puţin preoţii pedofili sau efebofili sunt nişte oameni care au fost sistematic minţiţi, sistematic dezinformaţi, oameni a căror identitate personala a fost construită pe baza unor idei extrem de stupide. Aceştia au fost obligaţi să trăiască în timpul adolescenţei într-un mediu lipsit de adolescente şi li s-a repetat într-una că trebuie să-l iubească pe aproapele lor, nu li s-a spus că trebuie s-o iubească cel puţin în aceeaşi măsură şi pe apropiata lor. Dimpotrivă, li s-a spus că apropiatele lor sunt de fapt cam depărtate, că sunt cumva murdare şi că fac parte dintr-o specie inferioară a cărei singur scop în viaţă trebuie să fie supunerea în faţa speciei superioare, cea masculină. Să ajungi la o vârstă în care deţii potenţialul de-a avea o viaţă sexuală normală şi să nimereşti într-o instituţie care să te facă să nu-ţi mai placă femeile ci băieţii de 13-14 ani - asta e ceva ce nu aş dori să se întâmple nimănui. Moartea pare o perspectivă mai luminoasă. Şi totul din cauză că celibatul a fost cea mai bună soluţie pe care au găsit-o catolicii ca să oprească corupţia omniprezentă în rândurile bisericii lor.

    Deci noi nu avem nimic cu credincioşii, cu popii sau călugării şi nu avem nimic împotriva oamenilor, avem foarte multe împotriva unor practici şi a unor idei care sunt demonstrate ca fiind nocive atât credincioşilor cât şi necredincioşilor. Dacă religia lor aduce beneficii, dacă îi face să se simtă bine, dacă îi face să fie caritabili, atunci să facă aceste lucruri, să fie caritabili - eventual pe banii lor, nu ai noştri - şi să se abţină de la propaganda împotriva planificării familiale şi a avortului. Să se abţină de la propaganda împotriva ştiinţei şi de la îndoctrinarea religioasă a copiilor şi în şcoli precum şi în afara lor. Să renunţe la privilegiile băneşti pe care le deţin în detrimentul oamenilor care nu aderă la vreo religie. Să renunţe şi la demonizarea constantă a ateilor căci noi nu numai că nu suntem diavoli, nici măcar nu credem în existenţa unor asemenea fiinţe.

    Faptul că cineva e creştin, musulman sau mormon nu-l face să merite să fie finanţat preferenţial de către stat în detrimentul unui om care nu are prieteni imaginari şi care nu crede că anumite cărţi sunt infailibile. Să se renunţe la ideea că moaştele pot vindeca pe cineva de ceva deoarece este o minciună. Ceea ce ne apare din cale afară de clar este că n-au vindecat pe nimeni de prostie. Dacă religioşii vor să se întâlnească la o mare petrecere religioasă, din partea mea să o facă, chiar şi fără să se mai calce în picioare unii pe alţii, dar să nu mai spună poveşti fantastice despre puterea impotentă a moaştelor. 

    Dacă eu am să beau până mă fac criţă, mă urc la volan şi ucid pe cineva cu această ocazie, n-am să mă apuc apoi să spun că alcoolul mă face să mă simt bine, că devin mai sociabil, că un pahar de vin e bun pentru circulaţia sângelui, că stimulez economia cu consumul meu de alcool şi altele din acestea. Drept urmare nu mai vreau să aud defel despre beneficiile credinţei religioase atunci când eu vorbesc despre deserviciile ei deoarece acestea două nu vin la pachet. Şi cunoaştem că nu vin la pachet din cauză că la toate beneficiile religiei se poate ajunge prin ideologii şi mijloace cât se poate de seculare, cunoaştem că Bill Gates face caritate fără să îndobitocească copii cu idei false şi primitive despre realitate, iar oamenii dacă vor să construiască reţele sociale de întrajutorare pot să o facă şi din alte motive decât frica de vreun dumnezeu.