Văzut-am acum ceva vreme o emisiune la televizor, intitulată "românii au talent". Imediat a-nceput mintea să-mi zburde. Cum adică "românii au talent", dar ceilalţi oameni, care nu-s români, aceia n-au talent? De ce să nu zicem că toţi oamenii au talent?
Toată şarada asta cu talentul este o mică decepţie; ni se arată nişte oameni care au anumite capacităţi şi aptitudini şi se evită cumva să se spună cum se întîmplă că ei au acele aptitudini şi nu alţii. Unii au talent la literatură ori muzică clasică, alţii la pictură, talent la tenis, talent la matematică, talent la afaceri, talent la gimnastică sau talent în arta culinară, dar nimeni nu vrea să vorbească despre talent atunci cînd e vorba despre oamenii care au talent la consumul de alcool, ţigări şi alte droguri, talent la procrastinare sau la bîrfă, talent la sex sau la sedentarism, talent la furat sau la omorît.
Ceea ce vreau să vă spun, este că noi oamenii, sîntem pentru scopurile practice identici din punct de vedere genetic cu oamenii de acum 50 000 de ani. Şi cam toţi sîntem talentaţi la lucrurile care erau în vogă pe atunci - alergatul prin savană, limbajul uman şi întreţinerea relaţiilor sociale. Cei care n-au fost pricepuţi în aceste activităţi n-au mai apucat să se reproducă.
Talentul pentru matematică sau literatură sînt de exemplu rezultate din aptitudinile oamenilor pentru a învăţa limbaje, matematica fiind cum ştim un limbaj. Deci nu există aptitudini înnăscute în oamenii prezentului pentru activităţi care n-au existat pentru cea mai mare parte a existenţei speciei noastre şi care au apărut în ultimii 6000 de ani sau chiar în epoca modernă.
În măsura în care talentul este înnăscut, el este un talent pentru acele activităţi care au fost necesare existenţei noastre în decursul evoluţiei, iar acolo unde el se manifestă în activităţi specifice doar epocii moderne, el nu poate să fie decît dobîndit. Aceasta ne învaţă că noi în principiu putem să dobîndim orice talent cu condiţia să investim suficientă muncă în acel domeniu şi că la nivel genetic avem toţi cam aceleaşi talente, mari şi late. Talentul este deci foarte multă muncă, convertită în expertiză într-un domeniu şi nu vreo calitate care i-a picat norocosului în sîn atunci cînd s-a întîmplat de i-a pus Dumnezeu mîna în cap.
Ceea ce mă deranjează foarte tare totuşi la această ridicare în slăvi a talentului este următorul lucru: nu este pusă în discuţie utilitatea respectivului skill. Dacă un om vine pe scenă şi face nişte scamatorii care îi lasă pe toţi încremeniţi de uimire, poate dacă reuşeşte să pună una peste alta 30 de farfurii şi apoi să se urce behăind deasupra lor sau dacă reuşeşte să dreseze un ţînţar ca să-şi bage trompa în fund şi să se sugă singur de sînge, atunci toata lumea aplaudă extaziată ca şi cînd un prea măreţ act s-ar fi împlinit.
E luna februarie acum, sînt 20 de grade afară, oare cînd or să lovească cu adevărat catastrofele climatice are să ne folosească la multe urcatul pe cele 30 de farfurii şi ţînţarul dresat să-şi bage trompa-n fund? Nu prea cred. Nici urcatul pe farfurii, nici dansatul, nici cîntatul (poate doar cel de jale), nici băgatul mingii în plasă, sub plasă sau peste plasă. Oare este de apreciat talentul de dragul talentului sau ar fi bine să ne apucăm şi noi de nişte lucruri mai serioase? Dacă un om depune o cantitate de muncă imensă într-o activitate care nu are nici o folosinţă serioasă afara de aceea de-a-i face pe oameni să rămînă izbiţi de mirare, este de apreciat acest lucru ori este un lucru ridicol şi o pierdere de viaţă?
Emisiunea are un caracter nationalist, dar sunt si persoane participante care nu au etnie romana.
RăspundețiȘtergereM-am uitat la un episod si dupa ce s-a terminat am constatat ca 80% din timpul episodului a fost o pierdere de timp.