Pagini

vineri, 22 ianuarie 2016

O crimă de proporţii se petrece

   Dacă cineva se duce peste un bătrîn şi îi crapă capul cu un topor ca să-i ia banii, în cazul în care este prins, este numit un criminal nenorocit şi băgat la zdup cu o pedeapsă destul de consistentă. Se va spune despre el că i-a luat viaţa celuilalt. Crima va fi calificată ca fiind una foarte crudă iar criminalul ca un psihopat turbat şi foarte violent, care nu are ce căuta în societate ci trebuie ţinut neapărat într-o cuşcă cu zăbrele de oţel precum fiarele sălbatice.
   Totuşi, după ce ne-am inflamat instantaneu la auzul atrocităţii, ar fi bine să ne relaxăm puţin şi să angajăm judecata critică. Nu este adevărat ca fiara turbată i-a luat viaţa bătrînului, aşa cum arată a spune expresia "i-a luat viaţa". Ar fi putut să-i ia viaţa dacă l-ar fi omorît încă din faşă; din moment ce l-a omorît la bătrîneţe, cînd omul nostru oricum nu mai avea prea mult de trăit, înseamnă că nu i-a luat decît o parte din viaţă, una destul de scurtă şi încă cea mai neplăcută, atunci cînd nu mai poţi să zburzi pe gorgane complet lipsit de griji, ci te încearcă durerile de reumatism, constipaţia şi parkinson-ul. 
   Deci este adevărat că criminalul nostru nu a făcut decît să-i reducă viaţa victimei sale, şi în general orice astfel de crimă constă într-o reducere a perioadei de viaţă a unei persoane. Dar în materie de reducere a duratei vieţii oamenilor pe pămînt, aceşti criminali care ne sar în ochi pe la ştirile de la ora5 sau prin ziarele de scandal şi care ne inflamează la spirit, nu-s nici pe departe principalii vinovaţi.
    În materie de reducere a duratei de viaţă, un serviciu stresant este un autor al unui genocid, deoarece el nu omoară pe nimeni deodată ci îşi ucide victimele doar treptat, progresiv. Încă se întîmplă că cel mai des aceştia îşi dau obştescul sfîrşit abia după ce au ieşit la pensie. Un calcul aproximativ ar spune că la o reducere a duratei de viaţă de 1 an pentru un serviciu stresant in cazul a 4 milioane de muncitori, avem 4 000 000 de ani reducere a duratei colective de viaţă care este echivalent cu uciderea în faşă a 50 000 de mii de copii - curat masacru abominabil. 
  Ar fi fost frumos ca serviciul stresant să fie singurul vampir care ne suge de viaţă însă este clar că nu-i cazul. Mai este de exemplu şi poluarea asta care iarăşi nu a omorît pe prea mulţi instantaneu, dar ne omoară pe toţi zilnic, cîte puţin. Ieri ne-a omorît poate preţ de o secundă sau două, astăzi ne omoară, mîine ne va omorî şi nu-s speranţe că răspoimîine ne va cruţa; genocidul este în desfăşurare iar rata omuciderii este în creştere. 
   Împreună cu acestea mai vin să ne trimită progresiv în neant şi un stil general nesănatos de viaţă, consumul exagerat de zahăr, grăsimi şi alcool, privitul la televizor (care este o pierdere de timp, adică de viaţă), consumul lipsit de sens de produse şi servicii inutile, precum şi credinţa în viaţă după moarte.
    Sînt atît de multe lucruri care ne omoară încît este de mirare că mai supravieţuim în aceste condiţii şi ca să facem uz eficient de această viaţă pe care o avem, să fim atenţi la criminalii ascunşi, cei care nu-s evidenţi şi care ne omoară încet dar sigur şi nu la criminalii prezentaţi la ştirile de la ora 5, care sînt nişte măscărici insignifianţi ai crimei.

marți, 19 ianuarie 2016

Unde aflăm un mare secret despre Kim Kardashian

    Se face că mi-a ajuns pe la ochi o statistică de prea tristă amintire a căutărilor pe google in 2015, care zicea că cea mai căutată persoana pe google în cele mai multe ţări occidentale este creatura umană care poartă numele de Kim Kardashian. Spre nefericirea mea, pot să spun că am fost binecuvintat cu ignoranţa faţă de existenţa lui Kim Kardashian doar o perioadă finită de timp; pe la o vreme mintea mea nu cunoştea cine este această persoană şi cu ce se ocupă şi eram fericit, iar după ce am cunoscut cine este şi cu ce se ocupă, am realizat instantaneu că aş fi putut trăi şi muri fără să am habar de ea şi ar fi contat pentru viaţa mea exact cam cît contează moartea unei bacterii de pe partea cealaltă a planetei.
   Eram ca un copil neştiutor şi inocent, cînd deodată din mai multe direcţii a trebuit să aflu nu doar numele de Kim Kardashian dar pe deasupra şi cîteva amănunte picante (în opinia unora) din viaţa acestei persoane, informaţii pe care nu le-am dorit, nu le-am solicitat şi care m-au trezit din copilaria mea într-o realitate crudă şi dezolantă.
  Dar asta este, acum nu mai am ce face, trebuie să accept tot ceea ce viaţa îmi oferă, şi pe cele bune şi pe cele rele, şi să văd cum reuşesc să dau un sens acestor fapte. Iar dacă nu ştiţi cine este Kim Kardashian ar fi bine să vă informaţi pentru că este ceva important. Din ce-am scris pînă acum aţi putea intui că Kim Kardashian este o vedetă ca multe altele, a cărei popularitate este fabricată intenţionat, fără nimic special în spatele ei şi fără nimic care merită atenţia şi consideraţia noastra, şi nu aţi greşi.
   Unde am greşi, ar fi dacă am face o confuzie între persoana numită Kim Kardashian şi fenomenul social cu acelasi nume. Foarte mulţi oameni, sute de mii şi zeci de milioane de oameni vor să ştie chestii despre Kim Kardashian, cine este ea, cu ce se îmbracă, ce operaţii estetice şi-a făcut, cu cine umblă soră-sa, cîţi bani are bărba-su', ce maşină are soacră-sa, dacă le curg şi lor mucii ori poate fac parte dintr-o rasă fără muci, cum se distrează aceşti oameni, cît des dă din coadă cîinele lor şi ce fel de cratiţe au în bucătărie. 
   Că oamenii discută şi sînt interesaţi de trivialitaţi nu este ceva neobişnuit, dar un interes sincronizat şi de o asemenea anvergură nu poate sa fie decît demn de a fi analizat. Şi există o regulă de comportament care este stocată în fiecare fiinţă umană, aceea că atunci cînd vedem mulţi oameni adunaţi la un loc imediat devenim curiosi să aflăm despre ce-i vorba. La fel, faptul că un subiect ajunge să fie prins în "lumina reflectoarelor" ne transmite cumva mesajul că acel subiect este demn de atenţia noastră; pe această regulă este bazat interesul pentru Kim Kardashian. Ca toate regulile şi legile de pe lumea asta, şi regula de mai sus are un domeniu de aplicabilitate limitat şi odată ce părăseşte acel domeniu ea încetează sa mai fie utilă, ba chiar devine toxică. Aşa se întîmplă ca oamenii in loc sa fie interesaţi de lucruri care le afectează în mod direct şi consistent viaţa, precum incapacitatea sistemului actual de-a rezolva problemele reale ale societăţii noastre, ei sînt mai interesaţi de purecii din canapeaua lui Kim Kardashian.
   Apoi mai este bine de ştiut că oamenii sînt atît de uşor prinşi de bîrfă deoarece bîrfa a constituit timp de zeci de mii de ani metoda prin care comunităţile tribale umane îşi menţineau consistenţa. Bîrfa are aplicaţii benefice chiar şi în prezent; dacă vorbim de oameni care se cunosc faţă în faţă, este necesară menţinerii unor relaţii sociale sănătoase. Însă atunci cînd apetitul oamenilor pentru bîrfă este exterminat din sfera comunităţii lor reale şi este trimis să se manifeste în sfera membrilor unei comunităţi imaginare, care nici măcar nu interacţionează între ei într-un mod semnificativ, noi cunoaştem că comunităţile umane sînt dezintegrate, iar bîrfa este făcută sa lucreze pentru scopuri nemernice. 
   Şi cînd vorbesc despre Kim Kardashian nu mă refer la acest caz singular; Kim Kardashian este o marcă neînregistrată a subiectelor care domină spaţiul public deşi ele n-au ce să caute în spaţiul public al unei societăţi sănătoase. Faptul că milioane de oameni sînt interesaţi de acest tip de dez(informaţie) este dovada clară a unei societăţi bolnave; noi sîntem dezinformaţi şi dezorientaţi într-un mod intenţionat şi sistematic. Oameni care altfel nu sînt în stare să discute nici măcar pe marginea sistemului politic, al justiţiei sau al relaţiei dintre specia noastră şi tehnologie, sînt maeştri experţi în kardashianologie, ei ar putea să-ţi ţină o prelegere despre trivialitaţile legate de Kim Kardashian şi alte nulităţi de teapa ei cu dexteritatea unui profesor universitar. Oameni ale caror venituri descresc automat în virtutea sistemului financiar existent, care sînt sărăciţi şi sclaviţi precum negrii pe plantaţie, găsesc ca cel mai urgent pentru ei este să afle dacă nu cumva s-a stîrpit pisica lui Kardashian.  
  Să nu fim aşadar induşi în eroare, Kim Kardashian este în acelaşi timp o nulitate şi o armă informaţională foarte puternică şi periculoasă, care este folosită la a ne distrage atenţia de la lucrurile stricate din lumea noastră şi a o îndrepta înspre nimicuri.  Şi de aceea merită să vorbim despre ea, căci nu contează despre ce lucru vorbim, ci contează cum vorbim despre el.