Dacă cineva se duce peste un bătrîn şi îi crapă capul cu un topor
ca să-i ia banii, în cazul în care este prins, este numit un criminal
nenorocit şi băgat la zdup cu o pedeapsă destul de consistentă. Se va
spune despre el că i-a luat viaţa celuilalt. Crima va fi calificată ca
fiind una foarte crudă iar criminalul ca un psihopat turbat şi foarte
violent, care nu are ce căuta în societate ci trebuie ţinut neapărat
într-o cuşcă cu zăbrele de oţel precum fiarele sălbatice.
Totuşi, după ce ne-am inflamat instantaneu la auzul atrocităţii, ar fi
bine să ne relaxăm puţin şi să angajăm judecata critică. Nu este
adevărat ca fiara turbată i-a luat viaţa bătrînului, aşa cum arată a
spune expresia "i-a luat viaţa". Ar fi putut să-i ia viaţa dacă l-ar fi
omorît încă din faşă; din moment ce l-a omorît la bătrîneţe, cînd omul
nostru oricum nu mai avea prea mult de trăit, înseamnă că nu i-a luat
decît o parte din viaţă, una destul de scurtă şi încă cea mai neplăcută,
atunci cînd nu mai poţi să zburzi pe gorgane complet lipsit de griji,
ci te încearcă durerile de reumatism, constipaţia şi parkinson-ul.
Deci este adevărat că criminalul nostru nu a făcut decît să-i reducă
viaţa victimei sale, şi în general orice astfel de crimă constă într-o
reducere a perioadei de viaţă a unei persoane. Dar în materie de
reducere a duratei vieţii oamenilor pe pămînt, aceşti criminali care ne
sar în ochi pe la ştirile de la ora5 sau prin ziarele de scandal şi care
ne inflamează la spirit, nu-s nici pe departe principalii vinovaţi.
În materie de reducere a duratei de viaţă, un serviciu stresant este un
autor al unui genocid, deoarece el nu omoară pe nimeni deodată ci îşi
ucide victimele doar treptat, progresiv. Încă se întîmplă că cel mai des
aceştia îşi dau obştescul sfîrşit abia după ce au ieşit la pensie. Un
calcul aproximativ ar spune că la o reducere a duratei de viaţă de 1 an
pentru un serviciu stresant in cazul a 4 milioane de muncitori, avem 4
000 000 de ani reducere a duratei colective de viaţă care este
echivalent cu uciderea în faşă a 50 000 de mii de copii - curat masacru
abominabil.
Ar fi fost frumos ca serviciul stresant să fie
singurul vampir care ne suge de viaţă însă este clar că nu-i cazul. Mai
este de exemplu şi poluarea asta care iarăşi nu a omorît pe prea mulţi
instantaneu, dar ne omoară pe toţi zilnic, cîte puţin. Ieri ne-a omorît
poate preţ de o secundă sau două, astăzi ne omoară, mîine ne va omorî şi
nu-s speranţe că răspoimîine ne va cruţa; genocidul este în desfăşurare
iar rata omuciderii este în creştere.
Împreună cu acestea mai
vin să ne trimită progresiv în neant şi un stil general nesănatos de viaţă,
consumul exagerat de zahăr, grăsimi şi alcool, privitul la televizor
(care este o pierdere de timp, adică de viaţă), consumul lipsit de sens
de produse şi servicii inutile, precum şi credinţa în viaţă după moarte.
Sînt atît de multe lucruri care ne omoară încît este de
mirare că mai supravieţuim în aceste condiţii şi ca să facem uz eficient
de această viaţă pe care o avem, să fim atenţi la criminalii ascunşi,
cei care nu-s evidenţi şi care ne omoară încet dar sigur şi nu la
criminalii prezentaţi la ştirile de la ora 5, care sînt nişte măscărici
insignifianţi ai crimei.